De ce nu şi o zi a bărbatului?

De multe ori am auzit spunându-se că ziua femeii este în fiecare zi, dar despre o zi a bărbatului nu s-a vorbit decât cu ocazia campaniei Bergenbier. Campanie ce avea drept scop persuadarea consumatorului înrăit de bere să se orienteze către această companie care, chipurile, le-ar susţine drepturile.
Dar să lăsăm la o parte astfel de tertipuri menite să crească notorietatea şi profitul unor companii. De ce nu există o zi a bărbatului, o zi în care îi putem spune „La Mulţi Ani!” chiar dacă nu este ziua lui de naştere sau de nume, de ce nu putem spune că ziua bărbatului este în fiecare zi?
Faptul că femeia a trebuit să lupte pentru drepturi, pentru egalitate, pentru a putea vorbi şi aşa mai departe, îi dă dreptul să subjuge drepturile bărbatului, precum şi identitatea dintre ei? De ce nu putem să proclamăm o zi în care să-i sărbătorim pe taţii, iubiţii, fraţii, copii noştri?
Dacă într-adevăr ne considerăm egale în drepturi cu bărbaţii ar trebui să recunoaştem şi să respectăm şi drepturile lor şi chiar să-i cinstim, să-i sărbătorim.